Fetele Care Nu Beau Apa Plata Cu Lamaie

Toata luna iulie am fost la mare (adica acasa, in Constanta)

O vacanta destul de plictisitoare in ansamblu… dar, ca orice fata care nu bea apa plata cu lamaie, mi-am luat cortul si am plecat in Vama Veche. Am prins acolo doua zile de Folk You si cateva plimbari cu niste amici.

Restul pozelor pot fi gasite pe http://l1fesux.deviantart.com/

by paf_arh

Ma chinui de ceva vreme sa tot scriu pe blogul asta ca mi se tot pare mie ca am si eu ceva de spus si asa parca “aude” lumea mai bine. Si ma chinui si ma chinui si uit si imi schimb ideile si imi vin altele si o iau de la capat si tot asa de aproximativ 3 saptamani vreau si eu sa scriu ceva despre oamenii pe care i-am cunoscut si tot nu reusesc…
Vroiam sa spun ca ma bucur, ma bucur ca am intalnit oameni inteligenti, oameni care fac ceva cu pasiune, care nu se cramponeaza de porcaria asta de viata, de oamenii astia gri, de fetele astea mereu triste, morocanoase si dezaprobatoare care ne inconjoara si simt si vorbesc despre asta si bat cu pumnul in masa si isi spun parerile raspicat si incearca sa se faca auziti sau cititi pentru ca de fapt ei nu sunt simpli oameni, ei sunt persoane, persoane care traiesc AICI si ACUM si mai nou si in jurul meu…Ideea era de fapt: va multumesc frumos!

By EtcLaura

In clasa I am trecut printr-un moment in care aveam impresia ca nu o sa invat niciodata sa scriu. Nu intelegeam prin ce “minune” oamenii mari scriu atat de repede.  Oricum nu ma simteam capabila sa pot atinge “performanta”. In anii ce au urmat am trecut prin diverse alte momente in care anumite lucruri pareau imposibile pentru mine.

Acum, la 20 de ani si  ceva, nu-mi pot imagina viata pe cont propriu.  Cu cativa ani in urma as fi vazut mai clar lucrurile. Aveam planuri, visuri… dar acum, pusa in fata faptului, singurul lucru care imi vine in minte e sa fug… sa fug departe, sa fug inapoi.

Pana acum astfel de momente au fost depasite prin simpla trecere a timpului. Asa sa fie si acum? Sa las viata sa aleaga pentru mine? Ar fi simplu sa inchid ochii, sa ma las purtata si apoi peste un timp sa-i deschid, sa vad unde am ajuns.

Ma simt totusi datoare sa aleg ceva… orice in ceea ce priveste cursul vietii mele. Dar ce? De unde? Vreau oferte, ca la targul de licee sau facultati. Oferte pentru modalitati de viata. Cum se duce o viata? Ce este viata? Ce-i dau si ce primesc?

By paf_arh

#MonopolyTweet – vremea cand lucrurile erau simple

Imi place sa ma joc…imi place sa ma joc jocuri, imi place uneori sa uit de tehnologie, in special de calculator…si imi place sa-mi aduc aminte  de vremea in care lucrurile erau simple…cand 2-4 pusti se intalneau si jucau “Nu te supara frate”.Cand eram copil ma uitam mereu cu jind la ai mei cand se intalneau si jucau remi sau tot felul de jocuri de carti sau un fel de Monopoly, al carui nume imi scapa acum, mi se parea ca se distreaza atat de bine. De fapt chiar se distrau si abea asteptam sa cresc si eu pentru a avea acces la “jocurile de oameni mari”. Am crescut, numai ca acum nu mai e “cool” sa joci monopoly sau remi sau carti si multa lume stramba din nas cand ai tupeul sa propui o idee de genul. Dar se pare ca pe aici, pe undeva (pe twitter) mai sunt si oameni carora nu le e teama sa fie “uncool” si prefera uneori sa sa se distreze intr-un mod simplu, banal, poate chiar un pic  rudimentar aducandu-si aminte de vremurile in care lucrurile erau simple, cam asa a luat  “nastere” #monopolytweet care s-a transformat in #NotSoMonopolyTweet(asta pentru ca am jucat diverse jocuri).
Tin sa le multumesc participantilor: @myotherhand @pandutzu @longplay79 @sorinkili @roxana_niculae @snsone
@davidpripas @arielco @andlclb @AsociatiaCSG @claudiasofron si in special lui @alleyah pt ca m-a ajutat la curatenie . Si @paf_arh ne-a lipsit tuturor!

By EtcLaura