Fetele Care Nu Beau Apa Plata Cu Lamaie

“Candva, o sa le povestim copiilor nostri cea mai frumoasa poveste de dragoste!”
Si uite ca a trecut timpul si cea mai frumoasa poveste de dragoste n-a mai avut finalul ala in care copiii nostri ascultau povestea, pentru ca ei n-o sa mai existe… Pentru mine e in continuare cea mai frumoasa poveste de dragoste pentru ca a fost “a noastra”, e si cea mai trista pentru ca a fost doar o poveste…
Dar pana la urma, viata e construita din momente si tot ce putem face e sa incercam sa avem parte de cat mai multe momente frumoase… Asa ca incerc sa ma conving ca ai fost “un moment” din viata mea… cel mai frumos, cel mai fericit, cel mai trist, cel mai… dezamagitor. Un moment ce a cuprins toate trairile posibile si imposibile, un moment in care am fost printesa care te-a asteptat o suta de ani intr-un turn, un “copil frumos” fortat sa creasca, armata ce s-a luptat cu un intreg regat pentru un rege ce sedea linistit pe tron, o vrajitoare ce ti-a spus ca e prea frumos sa fie adevarat…
Candva, mi-era frica sa simt… Mi-era frica pentru ca ranile alea din razboi stiam ca nu se vindeca usor… Mi-era frica pentru ca stiu ca nu exista nici sabie si nici foc sa poata opri avalansele de sentimente…
Dar stiti ce? N-ai cum sa fii personaj de poveste fara sa simti…

By EtcLaura

Nu-mi mai gasesc aripile,
Ma prabusesc.
Nu-mi mai gasesc glasul,
Am tacut.
Nu mai vad stelele,
Am orbit.
Nu-mi mai simt pasii,
M-am oprit.
Nu mai cunosc valurile,
Ma innec.
Nu mai simt…
Am murit!…

By EtcLaura

Mai nou, aproape in fiecare dimineata, parcurg drumul pe care candva, mergeam la scoala. Cu ghiozdanul in spate, fauream vise. Visam la tine, la noi, la cat de frumoasa si minunata va fi viata mea cand ma voi face mare. Nu, nu e deloc minunata sau poate n-am crescut destul sau poate nu la tine visam, nu la noi… Pe drumul ala am eu timp sa ma gandesc, sa nasc vise… Momentan nu sunt capabila sa mai visez asa ca merg si pas cu pas incerc sa ma vindec. Sa ma vindec de toate “de ce-urile”, de toate bolile sufletului ce mi le-ai lasat…

P.S.: Nu sunt o persoana inchisa, e suficient sa-mi citesti blogul si undeva, printre randuri, acolo sunt eu, poate doar acolo reusesc sa fiu eu…

By EtcLaura

E atunci când viaţa ţi se-arată iar
Când prima rază de lumină se revarsă asupra ta
Şi când oceanul se restrânge-n baltă
Când noapte-i plină de culoare
Şi-ţi pare prea frumos, frumosul zâmbet
Când urci şi când cobori..dar în acelaşi ritm
Prea multe lucruri in comun să vă despart-un soare.

Dar sclavul cel iubit doar fuge…
Fără ca blocul cel înalt să ţi-l arate
doar ţi-a promis dar n-o mai face
deşi e doar un sclav al fericirii tale,
E fără chip c-aşa trec ei..neobservaţi…

By EtcLaura

Ce fac, ce vad, ce gandesc, ce simt, ce zbor, ce urlu, ce plang…toate as vrea sa le stii…As vrea sa-mi cunosti fiecare lacrima, fiecare centimetru, fiecare privire, fiecare zambet, fiecare durere, fiecare poveste, vesela sau nu…pentru ca in fata ta vreau sa apar goala…dezvelita de orice secret, de orice suspin… Si nu vreau sa mai cer, nu vreau sa mai astept, vreau sa ma faci sa-mi doresc, sa plang, sa implor, sa pot sa mor pentru tine…
Nici sa te strig n-am forta, nici sa te chem, nici sa te vreau… Dar daca totusi apari…sa ma strigi, ca poate n-am sa te observ!

By EtcLaura

Azi te-am auzit cantand!
Aveai iar voce de inger…
Mereu cand imi vorbesti ai voce de inger…
Azi era un cantec trist, un cantec de jale…
Vocea ta plangea, sufletul tau plangea.
Eu nu stiu sa cant, eu n-am voce fara tine.

Aripile tale stiu ca se desfac
Doar cand iti sunt aproape…
N-o sa mai ai aripi…
Dar nici eu n-o sa mai zbor.

By EtcLaura

Deși eram închisă-n turn,
Eu tot a ta prințesă am crezut că sunt…
Și tot ca pe-un gladiator în taină te priveam.
Tu erai prinț, erou
Erai un zeu, al meu și-al mării,
Eternul, veșnicul Poseidon!

Și tu… Nu știi că dragostea de zei,
E doar pentru Zeițe?
Ești doar o simpla muritoare…
Poți să-l păstrezi în forma lui umană,
Căci zeu doar lângă mine s-a simțit!
Poți să te bucuri de plăcerile carnale,
Căci al lui suflet e închis la mine!
Și inima, nu te mai chinui s-o mai repari…
Am frânt-o eu și nu se mai reface!
Nu vezi în ochii lui, că sufletele…
Le-avem legate pe vecie?
Nu vezi că nu se luminează lângă tine?
Nu simți cum lângă tine,
Noapte-n somn, mă strigă?
Cum ai putea când ești un simplu om?
Chiar de “soție” el te va numi,
Sunt doar legile muritoare cele ce vă leagă,
Căci el divin…
Doar lângă mine a fost și va mai fi!

By EtcLaura

De o luna de zile incerc sa ma mobilizez, sa uit, sa merg mai departe. Am un milion de proiecte in curs de desfasurare, am un milion de prieteni ce mi-au spus ca merit mai mult. Problema cea mai mare era insa ca eu nu vroiam mai mult, imi erai de ajuns. Si as vrea sa te fac sa intelegi… ce sa mai intelegi cand totul e pierdut?… O luna de zile mi-a sunat in cap: “Cum ai putut sa faci asta? Cum, cand ma iubeai atat de mult?” dupa care mi-am dat seama ca nu conteaza “cum”, “cand” si “in ce fel”, conteaza ca ai facut-o si atat. Conteaza ca n-a contat, pentru tine n-a contat nimic. Si uneori mi-e dor, uneori te-as vrea inapoi si apoi imi aduc aminte de clipa in care ai ucis tot si apoi… apoi nu mai e nimic, nu mai exista apoi pentru ca nu mai reusesc sa simt, parca nu e nici macar ura, parca nu mai e nimic… Nu pot sa-mi explic de ce ai tu impresia ca as putea sa te vreau inapoi, vreau sa te stiu cat mai departe, cat mai departe de viata mea!
Sincer, as vrea sa te dematerializezi! Nu meriti sa existi, nu in viata sau in lumea mea!
Iti scriu des, ma rog mai des, ma gandesc la mine mai des. O sa fiu bine! Cel putin asa imi spune toata lumea… Te iubesc dar n-o sa te iert nici in o mie de ani!

By EtcLaura