by

Orasul scurs

Canalizarile nu inghit amintiri… nu inghit nici parti de oras precum in filmele alea SF… Orasele creaza amintiri… Locurile emana emotii parca… De la fereastra aia ma uitam sa vad daca ajungi sa ma iei de la liceu… La cosul asta de baschet m-a invatat pe mine profu` ala super tare sa arunc la cos… la clubul asta am facut un bal al bobocilor de la care am fugit sa petrecem noaptea intre prieteni… In parcul asta ne-am cunoscut… Exact in locul asta ne-am aruncat prima privire pe furis… In parcare la Selgros ne-am sarutat prima oara… Pe faleza la Nord ne-am jurat prima oara vesnicie… in parc la Moghioros ne-am plimbat prima oara amandoi prin parc…vroiam sa urlu ca te iubesc… la Dristor am plans amandoi pentru ca eu vroiam sa-i pun capat… si locul in care ai pus tu capat e plin de lacrimi… pe undeva pe langa Bila te-am vazut azi… Orasul meu e scurs… se scurge spre tine in loc sa se scurga prin canalizari… e plin de emotii, de amintiri… de lucruri ce acum nu mai au sens… e prea plin de “candva…”. Si eu… incerc sa-l reinventez… sa-l cladesc iar din amintiri noi, din vise(daca as mai avea)… Incerc…

By EtcLaura

by

Mi-e dor sa scriu…

 

 

Cu sentimentul asta m-am trezit Imaginede dimineata… m-am trezit si mi-am dat seama ca mi-e tare dor sa scriu… sa scriu povesti, povesti cu zane, cu ingeri, cu luceferi, cu demoni si mai stiu eu ce personaje… poate ca asta imi lipseste acum…poate imi lipsesc personajele, poate nu mai vad decat oameni in jur… inainte reuseam sa vad o poveste in fiecare, pana si “fiecare” asta putea sa aiba o poveste de spus…sau poate imi lipsesc povestile… poate mi se par toate prea banale pentru a fi rescrise… sau poate imi lipseste imaginatia… Poate nu mai reusesc sa imi imaginez nimic… sau poate a patit ceva sufletul meu, caci nu stiu sa scriu altfel decat cu sufletul…(stiu cateva persoane care mi-ar replica aici ca eu nu am suflet dar asta e alta “poveste”). Revenind, poate imi lipseste o muza sau poate m-am ancorat prea tare in realitatea asta atat de searbada si lipsita de povesti, atat de lipsita de personaje magice si atat de plina de oameni ale caror chipuri nu reusesc sa imi spuna nimic, ale caror fapte nu mai sunt pline de “vitejie” ci de superficilitate… Poate maine o sa ma trezesc cu un chef nebun de scris si toate gandurile astea o sa dispara…poate maine o sa intalnesc un om potrivit sa devina personaj sau poate si maine o sa fie la fel, o alta zi banala, simpla, lipsita de vis si de versuri.
By EtcLaura

by

Nu ma privi noaptea

Nu ma privi noaptea
Caci noaptea se deschide haul
… sa ma-nghita.
Noaptea m-arunca-n oceane ce urla…
Si ma salveaza sirene…
Sirene ce canta, numele lui…
Noaptea…inca dansam printre stele.
Noaptea…inca ni se striga sufletele…
Noaptea mor si renasc in fiecare suspin
Si urlu si asud…si ma scufund si ma-nalt
Cand stiu ca iar…feriti de ochii tuturor,
Tremuram de fiori, de priviri, de soapte, de dor…de dragoste moarta si muta…
Nu ma privi noaptea…
Caci noaptea nu e inca a noastra,
E-a lui, posedata, eterna si sumbra…

By EtcLaura

by

Personaj de poveste

“Candva, o sa le povestim copiilor nostri cea mai frumoasa poveste de dragoste!”
Si uite ca a trecut timpul si cea mai frumoasa poveste de dragoste n-a mai avut finalul ala in care copiii nostri ascultau povestea, pentru ca ei n-o sa mai existe… Pentru mine e in continuare cea mai frumoasa poveste de dragoste pentru ca a fost “a noastra”, e si cea mai trista pentru ca a fost doar o poveste…
Dar pana la urma, viata e construita din momente si tot ce putem face e sa incercam sa avem parte de cat mai multe momente frumoase… Asa ca incerc sa ma conving ca ai fost “un moment” din viata mea… cel mai frumos, cel mai fericit, cel mai trist, cel mai… dezamagitor. Un moment ce a cuprins toate trairile posibile si imposibile, un moment in care am fost printesa care te-a asteptat o suta de ani intr-un turn, un “copil frumos” fortat sa creasca, armata ce s-a luptat cu un intreg regat pentru un rege ce sedea linistit pe tron, o vrajitoare ce ti-a spus ca e prea frumos sa fie adevarat…
Candva, mi-era frica sa simt… Mi-era frica pentru ca ranile alea din razboi stiam ca nu se vindeca usor… Mi-era frica pentru ca stiu ca nu exista nici sabie si nici foc sa poata opri avalansele de sentimente…
Dar stiti ce? N-ai cum sa fii personaj de poveste fara sa simti…

By EtcLaura

by

Pe drum…

Mai nou, aproape in fiecare dimineata, parcurg drumul pe care candva, mergeam la scoala. Cu ghiozdanul in spate, fauream vise. Visam la tine, la noi, la cat de frumoasa si minunata va fi viata mea cand ma voi face mare. Nu, nu e deloc minunata sau poate n-am crescut destul sau poate nu la tine visam, nu la noi… Pe drumul ala am eu timp sa ma gandesc, sa nasc vise… Momentan nu sunt capabila sa mai visez asa ca merg si pas cu pas incerc sa ma vindec. Sa ma vindec de toate “de ce-urile”, de toate bolile sufletului ce mi le-ai lasat…

P.S.: Nu sunt o persoana inchisa, e suficient sa-mi citesti blogul si undeva, printre randuri, acolo sunt eu, poate doar acolo reusesc sa fiu eu…

By EtcLaura

by

Idilă fără chip(e scrisa demult dar in continuare imi e draga)

E atunci când viaţa ţi se-arată iar
Când prima rază de lumină se revarsă asupra ta
Şi când oceanul se restrânge-n baltă
Când noapte-i plină de culoare
Şi-ţi pare prea frumos, frumosul zâmbet
Când urci şi când cobori..dar în acelaşi ritm
Prea multe lucruri in comun să vă despart-un soare.

Dar sclavul cel iubit doar fuge…
Fără ca blocul cel înalt să ţi-l arate
doar ţi-a promis dar n-o mai face
deşi e doar un sclav al fericirii tale,
E fără chip c-aşa trec ei..neobservaţi…

By EtcLaura

by

La multi ani!

Probabil multi m-ati auzit vorbind despre el si probabil multi il cunoasteti dar n-am scris despre el pe blog nici macar o data si m-am gandit ca azi e momentul potrivit.
E persoana aia din viata mea de care nu pot sa scap. E pustiul ala ai carui primi pasi mi-i amintesc si acum, acelasi care nu mergea fara mine la gradinita, cel pentru care am vrut sa fiu mereu puternica pentru a-l invata si pe el ca trebuie sa fi puternic! Acelasi adolescent care asculta fascinat ce gandim noi, fetele. Acelasi adolescent ce era mereu cu cel putin 5 pasi inaintea celor de varsta lui. Acelasi pe care il duceam cu Dacia la antrenamente pentru ca stiam ca are talent! Acelasi barbat, astazi, care inca ma suna cand are ceva pe suflet, acelasi caruia evit sa-i spun cand ma doare ceva pentru ca stiu ca s-ar revolta impotriva lumii intregi pentru mine si partea ciudata e ca si eu as face la fel pentru el! Acelasi care oricate jucarii mi-a stricat l-am iertat si o sa-l iert mereu!
Imi pare rau ca n-am fost un exemplu mai bun pentru tine, ca n-am fost mai puternica pentru tine dar am vrut sa stii ca esti acelasi care imi aduce aminte mereu ca oricat de greu ar fi am unde sa ma intorc, pe cine sa ma sprijin si are cine sa ma apere si realizez mereu si mereu lucrurile astea cand suna telefonul si aud: “Sor-meo…”

La multi ani, fratiorul meu!

By EtcLaura

by

Ce fac…

Ce fac, ce vad, ce gandesc, ce simt, ce zbor, ce urlu, ce plang…toate as vrea sa le stii…As vrea sa-mi cunosti fiecare lacrima, fiecare centimetru, fiecare privire, fiecare zambet, fiecare durere, fiecare poveste, vesela sau nu…pentru ca in fata ta vreau sa apar goala…dezvelita de orice secret, de orice suspin… Si nu vreau sa mai cer, nu vreau sa mai astept, vreau sa ma faci sa-mi doresc, sa plang, sa implor, sa pot sa mor pentru tine…
Nici sa te strig n-am forta, nici sa te chem, nici sa te vreau… Dar daca totusi apari…sa ma strigi, ca poate n-am sa te observ!

By EtcLaura