“Candva, o sa le povestim copiilor nostri cea mai frumoasa poveste de dragoste!”
Si uite ca a trecut timpul si cea mai frumoasa poveste de dragoste n-a mai avut finalul ala in care copiii nostri ascultau povestea, pentru ca ei n-o sa mai existe… Pentru mine e in continuare cea mai frumoasa poveste de dragoste pentru ca a fost “a noastra”, e si cea mai trista pentru ca a fost doar o poveste…
Dar pana la urma, viata e construita din momente si tot ce putem face e sa incercam sa avem parte de cat mai multe momente frumoase… Asa ca incerc sa ma conving ca ai fost “un moment” din viata mea… cel mai frumos, cel mai fericit, cel mai trist, cel mai… dezamagitor. Un moment ce a cuprins toate trairile posibile si imposibile, un moment in care am fost printesa care te-a asteptat o suta de ani intr-un turn, un “copil frumos” fortat sa creasca, armata ce s-a luptat cu un intreg regat pentru un rege ce sedea linistit pe tron, o vrajitoare ce ti-a spus ca e prea frumos sa fie adevarat…
Candva, mi-era frica sa simt… Mi-era frica pentru ca ranile alea din razboi stiam ca nu se vindeca usor… Mi-era frica pentru ca stiu ca nu exista nici sabie si nici foc sa poata opri avalansele de sentimente…
Dar stiti ce? N-ai cum sa fii personaj de poveste fara sa simti…
By EtcLaura
